veșnicie

Cuprind în suflet o minune

 când îți sorb obrajii,

setos de parc-aș bea

 o mireasmă.

Când stăm ochi în ochi,

incendiem totul împrejur,

dorul de tine, dorul de noi,

ca altădată umblă nebun…

Fără tine traiul pe pământ

 e pribegire.

Eu nu știu ce regină ești

 și de unde vii,

îți ascult clipele,

acele flori frumoase de mai

care devin veșnicie.

miercuri, 7 decembrie 2016

părul tău

Părul tău e un val din mare

pe care nu-l poate străbate privirea,

când îmi înec lacrimile în el

visez mistere cu regine din Efes,

urzește tot largul lumii cu vraja

parfumului ce mă îmbată,

atunci când apasă pe buzele mele

mirosul tău dulce de fată.

miercuri, 7 decembrie 2016

și vine iar vara, iubito

și vine iar vara, iubito,

cum vine aminul

 prin psalmi,

ce miere-i veninul

când sorb lumina

din ochii tăi calmi,

senină ni-i ziua

și clipa ferice,

visând un alt rai

la umbră de cetini,

covoare de iarbă

și chipu-ți bălai;

miroase a floare,

a dorul de noi,

trecând ca o boare

prin aprige ploi,

urcând către astre

în lumile-albastre,

străine de noi.

miercuri, 7 decembrie 2016

câteodată

Câteodată mă-nvelesc

cu speranța

de frigul din mine,

numai tu îmi poți da căldura

pe care n-o am,

fă-mi lacrima apă curată,

să fiu dezbătat de dorul de tine.

În lipsa ta se face-ntuneric,

și umbra e grea,

dorul începe să cânte

atingând brațele reci,

brațele tale feline,

umbra, tăcerile, mersul,

inelul, secunda,

bătăile inimii

și-albastrul ochilor tăi

în care mă pierd

ca cerbul prin văi.

miercuri, 7 decembrie 2016