mi-e dor

mi-e dor de-o poezie

 limpede ca apa de izvor

care doare, care mă consumă,

care trece prin sânge,

nu-mi vin cuvintele,

 s-au pierdut prin catedralele lumii,

rătăcite de-atâta zbucium,

sensul lor nu mai ajunge până la noi

trec pe lângă amfore

pline cu vin

învălmășind uitarea,

pietrificând rănile,

îndulcind ura noastră ancestrală;

ele caută un țărm mai bun

printre hidoase chipuri,

printre bufoni și saltimbanci;

eu le-am văzut răstignite

pe cruci boblborosind

 silabe întunecate...

duminică, 30 octombrie 2016