alter ego

alter ego

eu sunt homerul zilelor apuse

cu odiseia implantată-n sânge,

cu iliadece cetăți distruse,

timpul n-a reușit a mă înfrânge.

trecut-am ca ulise pân’ la urmă

cu inima-n armuri, arsă de timp;

până această viața mi se curmă,

mă voi lupta cu zeii din olimp.

nu-mi voi căta spre alte zări norocul,

deși mai bate vântul și-i furtună,

aici mă ține dragostea și locul,

aici trăit-a muma mea cea bună.

de-aici din țara umbrelor tot vine

o mână dulce care mă alintă,

aici trăit-am clipe dragi, divine,

și-ntâia dragoste neîmplinită.

se-aude glasul de privighetori,

e-o rapsodie ruptă din tării,

un rai cu pomi înmugurți și flori,

pictate toate pe cămăși și ii.

găsit-am eu în cleopatra, sfânt,

ce m-aștepta din zările albastre,

să-i fiu pereche până la mormânt,

țesând la pânza visurilor noastre.

de va veni sfârșitul peste noi,

aș vrea să fie în nuntiri de stele,

să cadă nori de-argint și vlog de ploi

în muzici dulci  pe gândurile mele.

miercuri, 4 aprilie 2012